Am vizitat în weekend conacul Golești, acum amenajat ca muzeu al satului, al viticulturii și pomiculturii. Mă așteptam să fie praf și plictisitor, dar a fost o experință plăcută, așa că m-am gândit să-i ajut și pe alți nehotărâți.
Planuri înainte de a pleca
Întâi de toate nu am căutat o destinație care merită mai mult timp, doar ceva de o zi, care să merite vizita până acolo. Am tot fost la Comana, este plăcut, dar cam știm pe de rost totul și deja devine obositor. Este foarte mișto cu canoe prin deltă, dar fiind caniculă, direct în soare, nu prea merge acum. Mai la toamnă poate.
Am discutat despre domeniul Greaca, am tot citit despre ei. Rămâne pe altă dată. Apoi am discutat despre Valea Iazurilor, care părea destinația ideală. Dar când am citit review-uri pe Google Maps, am renunțat la idee. Mizerie, piscina murdară, toalete murdare. Cine vrea așa ceva. Așa că până la urmă am rămas pe Muzeul Golești.
Drumul spre muzeul Golești
Întotdeauna și la orice oră ieșirea din București prin Militari este o plăcere. Nu stai decât la 360 de semafoare în spatele a 500 de camioane, TIR-uri și autobuze ecologice. Într-o oră și jumătate ești ca și ieșit din capitală. Merită ocolit prin Timișoara / Valea Cascadelor / Preciziei și ieșit dincolo de Carrefour pe autostradă. În fine, tot greu, dar măcar te miști.
Pe autostradă am ratat la mustață doar trei accidente. Un individ cu platformă mi-a sărit în față deși pe banda 1 se circula cu 90 la oră și eu mergeam cu 130 și părea liber. Test de frâne, dar am reușit să scap. Mereu regret că nu am cameră activă pe bord non-stop. Mă țin la distanță de cei din față și mă dau la o parte când vind bombardieri. La viteza cu care trec estimez că muți sar de 170 km/h.
Am mers după Waze și totul a fost corect, fără probleme. Doar a anunțat o mașină de poliție care nu era la locul semnalizat.
Vizită la conacul Golești și prin muzeu
Datorită unor comentarii de pe Google Maps ne-am temut că nu ne primesc cu cățelul (Bichon, 1 an). Nu a fost cazul. Cei de la casa de bilete ne-au văzut și chiar s-au jucat cu cățelul. Mai era un cuplu cu un cățel în interior. Deci fără probleme.
Conacul arată bine, muzeul satului este plăcut. Mai găseai și zone cu umbră unde era chiar plăcut. În casele țărănești era răcoare. Cum naiba reușeau ei asta și noi cu toată tehnologia modernă locuim în cuptoare. În fine. Am văzut teascuri de vin, multe tipuri de cămări, sub pământ sau peste. O mulțime de unelte tradiționale, port popular. Am fost surprins să văd că au case din toată România, nu doar din Argeș sau din zona de sud. Multe din Moldova sau alte regiuni.
Evident, am trecut prin zona de istorie a familiei Golescu. Nu știam de legătura lor cu Carol Davila și așa mai departe. Este plăcut dacă vrei să-ți consolidezi niște informații generale.
Întâmplarea cu cai
Am fost în zona unde sunt caii. Săracii, cam hămesiți, iarba cam pârlită, tăuni, li se cam vedeau coastele. Foarte atrași de oameni, semn că vizitatorii le dau mâncare. Acolo ardea soarele cel mai tare și nu prea era umbră deloc.
Dar tocmai atunci a bătut vântul și fetei i-a zburat pălăria de paie. S-a dus direct spre cai și ăștia s-au dus direct spre ea, eram convins că o mănâncă, nu alta. Totuși, caii au miros pălăria și și-au văzut de treabă. De unde confirm eu teoria că oamenii le aruncă mâncare. Au lăsat pălăria chiar dacă era de paie, probabil este dată cu vreo substanță și nu mirosea a ceva comestibil.
L-am pus pe junior să intre în țarc după ea, s-a distrat deși s-a văzut că avea emoții. În final totul s-a terminat cu bine.
Lipsuri ce trebuie remediate
Peste tot unde am fost la astfel de locații există ori un restaurant, o terasă, un grătar cu mici, ceva. Orice comestibil , ceva de băut rece, cafea, înghețată. Nu cred că am fost undeva unde să nu existe așa ceva. Nici prin localitate, doar un fel de alimentara sătească. Mi se pare un mare minus pentru orice locație de gen. Da, nu există buget.
Luați un partener privat, va fi fericit să servească clienții, să plătească chirie. Vizitatorii vor fi fericiți, vor recomanda locul prietenilor și așa mai departe. Există în muzeul satului o zonă cu mese și scaune, dar era închisă și părea rezervată doar pentru unele evenimente. De asemenea, lângă Rîăzona cu cai părea un bufet, dar era închis când am fost noi. Oricum, nu cred că mergea Cola sau Pepsi pe căldura aia. Apă, înghețată. Dar desigur, ar fi mers o ciorbă și un grătar.
Concluzii de viitor
Conacul Golești este interesant. Muzeul satului, viticulturii și pomiculturii a fost plăcut. Am petrecut cam trei ore în total, după care rămâi cumva cu gustul de treabă neterminată. Preferam să aibă un restaurant, mesele să fie la umbră, printre merii încărcați de fructe. Să aibă mâncare românească și să aducă o carafă de apă rece. La final un pepene roșu. Rămâne însă un vis.
Am mers vreo 100 de kilometri să mâncăm în altă parte. Experiență de povestit cu altă ocazie.
Galerie foto muzeul Golești
Golestiul a devenit o alegere strasnica, nu se astepta absolut nimeni, eu printre ei, sa fie atat de interesant. In locul unui parc supermarket-izat si plin de piste de alergat, am gasit perla muzeului la Conacul Golesti. O expozitie modernizata si toate aproape de noi, am descoperit incantati ca pastratorii te tin aproape. La finalul zilei, am plecat acasa plini de novice si incantare. A fost o experienta foarte placuta si grozava sa ne bucuram de o atmosfera de o altfel de sat traditional. Recomand in mod calduros sa vizitati acest muzeu, nu veti regreta!