Muntenegru este o locație superbă pentru vacanțe – litoral cât cuprinde, munte, orașe fortificate, biserici și multe altele. Este o locație ieftina, mâncarea costă câțiva euro, cazarea relativ ok, am decis să mergem cu mașina anul acesta. Dar drumul pînă în Muntenegru este infernal. Am făcut 1050 de kilometri în 16 ore. Să vă povestesc.
Click pe imagini pentru mărire!
Drumul spre Muntenegru
Am studiat toate hărțile disponibile online și am folosit ViaMichelin.com pentru a calcula cel mai bun drum. Ei bine, deși am ales cel mai scurt drum, s-a dovedit o alegere destul de greșită:-)
Am venit pe ruta București – Calafat – Vidin – Kula – Krusevac – Novi Pazar – Podgorica – Kotor. Noi stăm în Baosic, o locație din complexul de golfuri de aici unde cazarea a fost ieftină. Revin la locație mai târziu.
Drumul București-Pitești-Craiova-Calafat nu a avut mari probleme, știam drumul în mare, doar că am prins furtună, fulgere, ploaie torențială, vânt și uneori grindină. S-a simțit și la consum, dar și la timp, fiind obligați să mergem încet.
Am plecat pe la 7-30 seara și la 11-30 eram la Calafat, controlul la vamă a fost de rutină și am intrat în Bulgaria. Aici tot drum cu o bandă, am folosit un GPS pe tabletă care a mers perfect fără Internet, Navitel. Este free 30 de zile și pentru vacanță e numai bun. Doar să descarci toate hărțile de acasă, de pe WiFi.
Am prins Super-Luna plină de zilele trecute și toată noaptea am mers ca ziua. Fără nicio problemă, am văzut pe tot drumul un singur accident, în Serbia. Drumul prin Bulgaria a fost de vreo 60 km, tot drum cu o bandă, dar absolut liber. Ne-a oprit un polițist, a văzut numărul de România și ne-a făcut semn imediat să plecăm mai departe fără să mai zică ceva.
La vama Bulgaria-Serbia oamenii dormeau. Probabil nu s-au obișnuit că deschiderea podului Calafat-Vidin va aduce trafic de turiști. Am găsit pe cineva treaz, apoi i-a sculat și pe ceilalți. Ne-am înțeles în bulgaro-ruso-română-engleză. S-au uitat în portbagaj, în mașină, pînă la urmă am trecut. După colț, control vinietă și a trebuit să plătim 5 euro.
A urmat vama din Serbia, unde și ăia păreau că dorm. Un nene care sforăia încă deși se trezise, m-a întrebat direct:
– România? Cuscre, ceva de băut?
I-am lăsat 5 euro și era foarte fericit. Ne-a spus că drumul ales este ok și să avem grijă la autostradă. Ei bine, am luat-o fix în sensul greșit, noroc că am putut ieși peste 8 kilometri și am revenit pe traseul normal. Și în Serbia iei un bon la intrarea pe autostradă și plătești la ieșire în funcție de cât ai mers.
Drumul în rest, la fel, cu o bandă pe sens, pe la 4 sau 4-30 a început să fie și trafic și iar am pierdut timp.
De la Novi Pazar pînă la Podgorica și după a fost aglomerație destul de mare. Sunt 450 de kilometri care seamănă cu Valea Oltului – viaducte, tunele, pe marginea muntelui, când urci, când cobori, numai curbe. Foarte multe tunele în care nu vezi nimic, majoritatea neluminate.
Am mai prins camioane, tractoare, căruțe, etc. Vama Serbia – Muntenegru a fost iar una rapidă și am trecut în 10 minute. De la Podgorica înspre Budva, Kotor și Baosic ăsta a fost haos total. Se circulă fiecare cum vrea, trebuie să fii atent maxim să nu dai peste cineva sau să nu intre ei în tine… Pleacă din parcare fără să se uite, trec peste benzi fără să țină cont, pe principiul lasă că ne feresc ăștia… De-aia și sunt accidente grave.
Dar coloana de mașini merge greu, se mai stă la semafoare, iar am pierdut o mulțime de vreme.
Este full de turiști din toată lumea. Revin cu poze și povești.
