Ghid de călătorie în Croatia – jurnal de bord- partea a III a

Episoadele celelalte:

• Croația partea a I-a;
• Croația partea a II-a;
• Croația partea a IV-a;
• Croația partea a V-a;
• Croația partea a VI-a;

Marti  – 5  iunie 2007
La ora 6 dimineata (ora lor – adica 7 ora noastra) plecam de la Icici (localitate invecinata cu cea in care stam si aflata la 1,5 km de Ika) cu autocarul spre Pula. De acolo se ia vaporul pentru Venetia. Ajungem la Pula intr-o ora jumatate iar vaporul pleaca la 8.Stam iar in “coltul” celor de limba engleza. Nu e plin vaporul, dar e destula lume. E un catamaran – vapor inchis, deci stam cumintei si admiram pe geam. Ne sunt prezentate programele pe care agentia le pune la dispozitie:
-special – care inseamna ca de la oprirea in Venetia o luam prin partea mai putin cunoscuta a Venetiei – parte mai putin cunoscuta turistilor, pentru a vedea stilul lor “traditional” de viata
-gondola – care presupune intalnirea la o anumite ora in plaza San Marco, de unde se ia gondola cu care se parcurge Canal Grande  si alte canale cu intoarcere tot la plaza San Marco
– lunch – luarea pranzului intr-un local cu meniu special pentru turisti – mai pe fuga si mai ieftin fata de preturile de la restaurantele din Venetia
– taxi – vaporreto care pleaca din plaza San Marco, parcurge tot Canal Grande si apoi lasa la San Basilio- locul unde ne-a lasat initial vaporul si de unde ne va lua apoi
Preturile sunt intre 20-30 de euro de persoana pentru fiecare din ele. Noi nu optam pentru nici unul din ele, cumparam harta si decidem ca ne vom descurca singuri. Dupa 3 ore si putin ajungem la destinatie.

Coboram la Venetia si pornim incetisor cu ghidul catre plaza San Marco  – aici e locul unde vom fi lasati si de unde vor porni toate celelalte excursii . E interesant cu ghid pentru ca aflam foarte multe lucruri interesante..cum erau impartiti pe categorii si aveau acces pe anumite canale doar in functie de categoria sociala din care faceau parte, cum sunt facute gondolele, cum platesc gondolierii 600 000 euro licenta pe viata pentru a avea dreptul sa isi exercite meseria si cum amortizeaza toti banii in 5 ani urmand ca dupa aia sa mearga pe profit, istorii despre ultimul doge al Venetiei si altele din categoria “stiati ca….”.  Ajungem la plaza San Marco unde ne despartim de ghid. Multa lume  (totusi cu siguranta fata de “sezonul de top” plaza e aproape goala), foarte multa agitatie si foarte multi porumbei care sunt asa de obisnuiti cu oamenii ca nu mai schiteaza nici un gest in momentul in care treci printre ei. Basilica San Marco se afla partial in renovare, dar se poate vizita. Zona e destul de obositoare, asa ca inarmati cu harta pornim aiurea pe “strazi”. Pe cladiri sunt indicatoare care indruma spre cele mai cunoscute locuri.

Mergem deci spre Ponte Rialto.
Mancam cate o pizza si bem cate o Cola cumparate de la o patiserie. Pizza e intr-adevar delicioasa…blatul face diferenta! Preturi: 2,5 euro o bucata de pizza pe saturate, 2,5 euro Cola la 1,5 litri (nu la terasa sau restaurant, ci de la alimentara), 2 euro inghetata. Cumparam si suveniruri. Aflam tot la “stiati ca” cum ca in plaza San Marco unde se duce tot “turistul de rand” o cafea costa 20 de euro.Cum te indepartezi insa de piata, preturile se mai “normalizeaza”. Pe meniurile iataliene scrie la final ca pentru serviciile acordate se plateste in plus 15-20%…ceea ce inseamna ca fata de calculul initial al mancarii se mai adauga si aceasta taxa scrise cu litere mici si destul de necunoscuta turistilor.

Luam vaporetto (transportul in comun la ei) cu 6 euro/bilet si traversam o parte din Canal Grande. E frumos sa vezi atatea cladiri frumoase in dreapta si in stanga. Atentie: biletele se taxeaza inainte de urcarea pe vaporetto din statia de unde sunt cumparate!

Venetia e frumoasa dar destul de obositoare….. haladuim pe strazi mai departate de centru ceea ce face ca afluxul de turisti sa nu fie asa de mare, dar ne face sa “simtim” Venetia. E frumos, dar are ceva “deprimant” in acelasi timp – cladirile se degradeaza pe an ce trece, se incearca tot felul de manevre pentru a opri eroziunea lor, cele mai multe magazine au bariere care se coboara cand nivelul apei de pe canale creste. Nu ni s-a parut un oras “romantic”  asa cum este descris….

Dupa vreo 4 ore de haladuit ne intoarcem in San Basilio cu o ora mai devreme decat ora propusa ca imbarcare (ora 17 ora lor).

Deja lumea incepuse sa se imbarce pe vapor. La granita se uita doar la tara inscrisa pe pasaport si asta e tot. 3 fete care lucreaza pe vapor sunt din Romania..ne aud vorbind romaneste si ne spun ca nu au mai intalnit decat un cuplu de romani de cand lucreaza in Croatia…mai bine. La 17.10 ora lor plecam din Venetia cu destinatia Pula. Ajungem pe la ora 20, suntem preluati de acelasi autocar de dimineata si ajungem in final la Ika pe la 22 ora lor (23 ora noastra)

va urma